Structurată în opt părți, purtând simbolic și sugestiv titluri a căror însemnătate cititorul o va descoperi pe traseul lecturii, povestea “Febra orientală” captivează și provoacă imaginația celui care o parcurge. În prima parte, sub titlul Canim benim, tradus din turcă în română draga mea iubită, tânăra studentă la Litere, EVA, venită la studii în capitală dintr-un minuscul, conservator și moldovenesc oraș de provincie, cunoscut și ca ținutul mănăstirilor,  în care toți sunt moraliști și trăiesc după dreapta învățătură a bisericii ortodoxe, se îndrăgostește, în haosul în care este aruncată de către marele centru universitar, de un cetățean turc, de religie islamică, care, apparent, o protejează și îi asigură un confort emoțional. Pasiunea și condimentele debutului de relație o fac pe Eva să creadă că s-a așezat din punct de vedere sentimental, deși conștientizând lacunele legăturii, până în momentul în care, fatidic, KEMAL, turcul îndrăgostit, o duce în vizită, într-o seară banală de sâmbătă, în casa unui prieten bun de-a lui, celălalt turc, DUMAN. Din punctul acesta cutia Pandorei a fost deschisă. Între Eva si Duman se creează o tensiune sexuală apăsătoare, creionată sugestiv în dialogurile pe care le poartă. Kemal când se ofilește, când înflorește în prezența celuilalt turc, Duman. În arșița dorinței de-a consuma sexual energia dintre ea și Duman, Eva trezește în sine, printr-un portret al TATĂLUI, conștiința religioasă a desfrâului și responsabilitatea ortodoxă pe care o poartă față de acesta.

Vizita continuă în cea de-a doua parte, numită Lahmacun, cuvânt care denumește o lipie turcească ce are deasupra un amestec de carne de miel, roșii, ceapă, pătrunjel și condiment și care va reliefa carnalitatea și aparenta futilitate a personajelor. Duman nu este un bărbat singur, ci partenerul unei turcoaice firave și costelive, pe nume AYLIN, cea care prin fizic și fire contrastează puternic cu eroina, Eva. Dialogurile Eva-Duman au conotații din ce în ce mai întortocheate și mai puternice, intervențiile lui Kemal fiind din ce în ce mai caraghioase și nelalocul lor, dar savuroase prin comicul de limbaj și de situație. În toată naivitatea și spiritul hazliu al lui Kemal apar intervenții tendențioase ale acestuia față de Eva, cum ar fi critica simulat amuzantă a rotunjimilor acesteia, proces care involuntar îi trezește acesteia, cea care suferă acut de lipsă de stimă de sine,  amintiri de acasă, din copilărie, episoade în care mama divorțată umple casa cu personaje dubioase, facând petreceri la care se consumă mult alcool, petreceri care se lasă cu scandaluri monstruoase ale acesteia cu cel de-al doilea soț, un personaj aproape inexistent dar cu o putere malefică. Eva rememorează, de asemenea, episodul în care este violată la o vârstă fragedă de nepotul celui de-al doilea soț al mamei ei și nu în ultimul rând iertarea pe care i-o acordă mamei, în ciuda tuturor acestor amintiri. Imaginea se mută din nou pe planul vizitei creștino-musulmane, acolo unde tensiunile de tot felul cresc, mai ales tensiunea sexuală Eva- Duman și cea ironică Eva- Kemal. Acțiunea se mută și continuă în club, acolo unde Eva și Duman se confruntă pe mai multe planuri, după care se consumă într-o partidă de sex eșuată, dintre Eva și Kemal, culminând cu episodul în care cetățeanul turc se unge pe față cu tot felul de chiclazuri muierești și pe chelie cu un amestec păstos, lăptos, de usturoi cu smântână, în credința că îi va încolți părul până dimineață. Toate acestea se petrec sub ochii și spre “deliciul” Evei, femeia căreia i-a pus Dumnezeu mâna-n cap, scoțându-i în cale așa o relație. Toate acestea sub ochiul demiurgic, calm și răbdător al personajului TE-AȘTEPT, cel  care asigură balansul întregii intrigi.

În partea a treia, Turcul, ochii cititorului o surprind pe Eva acasă, în micul oraș cu oameni conservatori, într-o vizită scurtă, vizită pe parcursul căreia se trasează coordonatele actuale ale relației ei cu părinții, vizită în timpul căreia are loc o confruntare verbală și emoțional devastatoare între Eva și tatăl ei, moment în care secretul relației fetiței lui micuțe cu un cetățean turc de religie musulmană este deconspirat. Toată acestă tragedie domestică este încununată cu succes de intervenția telefonică caraghioasă și deplasată a lui Kemal, cel care solicită să vorbească cu mama Evei, anunțând că are ceva important de dezvăluit și că acest pas ar vrea să-l facă în prezența părinților ei, în micul oraș creștino-ortodox.

Viața de capitală a Evei continuă în partea a patra, Bluză Stefanel și pui cu sos de usturoi la rotisor, la brațul lui Kemal. Ziua de naștere a eroinei este marcată de către pitorescul și inimosul cetățean turc, cu o sumedenie de cadouri, căci sufletul bărbatului oriental e însuși întruchiparea bunului samaritean. Printre cântar , bicicletă de fitness și bluză de renumită firmă Stefanel, din nailon transparent, toate acestea simboluri ale unei viitoare siluete de gazelă a eroinei, simpaticul Kemal strecoară și-un pui gras și rumen la rotisor, o punga cu cartofi prajiți și-un sos abundent de usturoi, numai bun de înmuiat în el două kile de carne și încă două de barabule, cum li se spune cartofilor în grai moldovenesc. Penibilul situației va culmina cu o invitație în oraș, la un restaurant turcesc, acolo unde Eva va fi asaltată de platouri cu bucate orientale, cărora trebuie să le facă față, căci toate sunt în cinstea iubirii pe care i-o poartă. Acestui episod îi urmează scena unei noi ieșiri în club, loc în care Kemal, partener devotat al Evei, o dezbracă și-o înșfacă din priviri pe una dintre colegele Evei, penibil atât prin balele care i se scurg după respectiva, cât și prin vestimentația ostentativă de bazar. La scena din club vor participa Duman și Aylin, creând noi tensiuni și mistere, prietena cea mai bună a Evei, CARLA, colega cea râvnită de țoapă ce este, Sonia, și-un amic de-a lui Kemal, adus s-o pețească pe Carla. Noaptea se termină pentru Eva și Kemal în așternuturile lui, acolo unde se va consuma cel mai intens contact intim al lor, culminând nicidecum cu un orgasm, ci cu fuga Evei în toiul nopții.

Partea a cincea, Musaca, lumânări și dantelă, înfățișează cum, în tumultul acestei fugi mișelești, aparent, și periculoase, căci străzile capitalei sunt înțesate cu oameni dubioși, Eva sună, pentru a fi salvată din acestă situație, prima și fosta mare iubire din liceu, Glad. Acesta, nu numai că refuză să-i vinăîn ajutor, ci chiar o înjosește printr-un ropot de jigniri, închizându-i telefonul în nas. În toată disperarea și frica ei, Eva găsește un taxi, iar toată încărcătura dezolantă a situației înjositoare în care se află, se detensionează ușor prin comicul de situație, limbaj și caracter pe care-l conține cursa de taxi, viu colorată și umoristic expusă de către eroină. Urmează pentru Eva câteva zile de meditație și contemplare, ore în timpul cărora coboară în sine și regretă amarnic faptul că nu aparține categoriei de femei superficiale, pe care le numește tute, conștientizând totuși faptul că dacă Dumnezeu ar fi dăruit-o așa vieții, atunci n-ar fi avut niciodată șansa s-ajungă la al ei Te Aștept. Un telefon o scoate din starea aceasta: Duman, cel care-i cere să-și petreacă câteva zile cu Aylin pe durata plecării lui din țară. Eva, căutând în continuare necazul cu lumânarea, acceptă, iar timpul petrecut cu Aylin ascunde în el taine putrede, care mai târziu vor fi descoperite.

În Roșu, una dintre cele mai nocive, zguduitoare și păcătoase părți dintre cele opt, Eva ajunge acolo unde încă de la început de poveste și-a dorit cu ardoare, scrâșnind din dinți...în casa și mai ales în patul lui Duman. Ritualul pe care-l practică cu inima la gură înainte de-a-i intra în casă și-n pat, poate dezgusta sau poate incita cititorul. Ezitarea pe care o are la ușa blocului lui mai temperează din agresivitatea dorinței și pornirilor pe care le are, însă întâlnirea în care se concretizează noaptea, ajunge s-o ardă în butoaie de ceară topită, ducând-o către trăiri extatice vinovate. Episodul împreunării lor e guvernat de legile nescrise ale iubirii mascate de gratiile sexului sălbatic și este presărat cu replici tăioase, poate pe alocuri vulgare, însă numai printr-un astfel de limbaj s-ar putea zugrăvi debutul relației lor.

În partea a șaptea, Febra, se surprinde apariția episodică a lui Kemal, fundal pe care Duman revine în peisaj, căutând-o din nou pe Eva, chemând-o de data acesta într-un club. Scena întâlnirii din club stă sub semnul beției, desfrânării, revelației, pericolului, ca mai apoi să treacă în cheia căinței, penitenței. Acestui episod îi urmează scena în care protagonista, ascunsă în întuneric între pereții pustii ai apartamentului în care stă cu chirie, turmentată de toropeala violentă a unei veri caniculare și de o tuse schingiuitoare, își simte sinuciderea. Gândul malefic îi este curățat de o apariție divină și de un telefon scurt și dur pe care i-l dă mama ei. Iese dintre demoni, se întoarce acasă, tusea și febra o chinuie, participă la un festival la fel de compromis ca și viața ei de până atunci, tusea și febra persistă, se-ntoarce la studii în capitală, Kemal îi cere din nou să-i fie iubită, după care, în miezul unei revelații, o alungă mișelește și telefonic din casa lui, iar tot acest cerc vicios, parazitat, bubos, dement de rotund, culminează cu spitalizarea Evei: diagnostic tuberculoză. Spitalizarea e zugrăvită într-o fugă nebună, frugală, extrem de intensă, ca și cum eroina, deși interiorizează dureros de realist cumpăna în care se află, polița pe care-o plătește, vrea să ardă totul rapid, ca flacăra unui chibrit. Oglinzile în care sunt așezate personajele cărții, în raport cu protagonista, sunt ciobite, afumate, creând prin reflexiile lor tristețe, goliciune și zădărnicie. Galopatul acesta nu poate duce către nimic...sau cine știe?

În ultima parte, Mama copilului lui, fuga, furtuna, tumultul, mizeria, negura, se dizolvă toate. O liniște cu stropi de rouă împresoară și mângâie personajul principal, ieșit dintr-o convalescență mucegăită, cu dinți de metal. Într-o mașină de familie, cu un cățel jucăuș și tandru, așteaptă jos, în fața blocului, Duman. Eva coboară plutind, diafană, imaculată și-l zărește pe el. Revederea aduce în ochii lui Duman lumină, zâmbet, apartenență. ALP, blândul patruped, tovarăș de suflet al celuilalt turc, cum îi mai spunea Eva uneori, se lipește de eroină într-un ropot de afecțiune, iar el, patrupedul, e sacru în viața lui Duman. Privirile dintre cei doi au căpătat noi dimensiuni, iar pacea care-i închide în bula ei, e sfântă. Plimbarea, destăinuirile intime ale lui Duman, palmele si buzele lor împreunate, parcul, seara de primăvară târzie, lacul, toate acestea îi duc către locuința sa, acolo unde, cândva, cumva, au fost altfel. Aura acestei întâlniri luminează și mai puternic atunci când, pășind pragul garsonierei, el o privește cu răbdare, o adulmecă, o gustă tihnit pe fiecare centimetru de piele, îi cere să fie mama copilului lui, să i se alăture în viața sa domestică din garsonieră, după care pătrund amândoi în singura lor contopire care ar putea să poarte iz de dragoste. Dimineața îi găsește împreună. El, la fel de deschis, locvace, binedispus. Ea, la fel de tăcută. Duman se deschide, se deschide, se oferă și Eva tace înmărmurită, cu zâmbetul pe buze, amețită în fața acestei întorsături de situație. El, fostul impenetrabil, golan, își planifică cu exuberanță ziua în funcție de ea. Râd cu poftă. El se prostește, se destinuie în continuare. Merg din nou în parc cu Alp, gâzele zumzăie, soarele petrece aruncând raze jucăușe către flori și iarbă. Ei se așază pe-o bancă, urmând cursul noului raport pe care-l construiesc, iar Eva îi vorbește:

- Dacă, măcar pentru o clipă, ai simțit ceva, cât de mărunt, pentru mine, lasă-mă să plec pentru totdeauna și nu încerca să mai dai de mine pe nicio cale. Îți va fi atât de ușor, încât numai o răutate sinistră te-ar putea îndemna să mai apari. Fă pentru prima dată un dram de bine și fii tu: rece, implacabil și ignorant, așa cum ai fost până acum. Eliberează-mă din lanțurile capriciului tău de moment și-oferă-mi realitatea ta: nepăsarea. Fii bun și dă-mi o șansă la uitare. Cineva m-așteaptă.

Eva se ridică. Pleacă. Nu privește în urmă. Duman nu strigă după ea. Nu se mișcă. Rămâne pe bancă. Nimic nu s-a-ntâmplat. Ei nu se cunosc. Te-aștept...